CUNOAȘTERE INDUSTRIALE
Ce materiale din țesătura anti-ultraviolete determină rezistența la UV?
Rezistenta UV a
țesătură anti-ultraviolete (anti-UV). este determinată în primul rând de materialele și tratamentele utilizate în timpul procesului de fabricație a țesăturii. Mai mulți factori cheie influențează capacitatea unei țesături de a rezista radiațiilor ultraviolete (UV):
Tipul de fibră: tipul de fibră utilizat în țesătură joacă un rol semnificativ în rezistența la UV. Unele fibre oferă în mod natural o protecție UV mai bună decât altele. De exemplu, fibrele sintetice precum poliesterul și nailonul tind să aibă o rezistență inerentă bună la UV. Pe de altă parte, fibrele naturale precum bumbacul au o protecție naturală UV mai scăzută, dar pot fi tratate pentru a le spori rezistența la UV.
Absorbanți UV: Multe țesături anti-UV sunt tratate cu substanțe chimice sau aditivi care absorb UV. Acești compuși sunt proiectați să absoarbă și să disipeze radiațiile UV, împiedicând-o să pătrundă în
țesături anti-ultraviolete (anti-UV). și ajungând la piele. Absorbanții UV sunt adesea adăugați atât la fibrele naturale, cât și la cele sintetice în timpul procesului de fabricație.
Coloranți care blochează UV: coloranții speciali pot fi folosiți pentru a colora țesătura, oferind și protecție UV. Acești coloranți absorb și împrăștie radiațiile UV, reducând impactul acestora asupra pielii.
Acoperiri UPF (Ultraviolet Protection Factor): Unele țesături anti-UV sunt acoperite cu acoperiri care îmbunătățesc UPF care le sporesc și mai mult rezistența la UV. Aceste acoperiri sunt adesea aplicate pe suprafața țesăturii.
Țesătură strânsă sau tricot: densitatea țesăturii sau tricotului țesăturii poate afecta rezistența la UV. O țesătură sau un tricot mai strâns poate reduce cantitatea de radiații UV care trece prin țesătură. Țesăturile cu evaluări UPF ridicate au adesea o construcție mai densă.
Grosimea țesăturii: Țesăturile mai groase pot oferi o rezistență UV mai bună decât cele mai subțiri, deoarece oferă mai mult material pentru trecerea radiațiilor UV.
Tehnologii speciale de blocare a UV: Unii producători folosesc tehnologii sau tratamente brevetate pentru a spori rezistența la UV. Aceste tehnologii pot implica utilizarea de nanoparticule, aditivi sau construcții cu mai multe straturi.
Calitatea construcției: Calitatea construcției țesăturii, inclusiv consistența tratamentelor și a straturilor de blocare UV, poate afecta rezistența generală la UV.
Există sisteme de certificare pentru țesăturile anti-ultraviolete la care vă puteți referi?
Da, există mai multe sisteme și standarde de certificare care pot ajuta consumatorii și întreprinderile să identifice și să aleagă calitatea înaltă
țesături anti-ultraviolete (anti-UV). . Aceste certificări oferă asigurarea că materialul îndeplinește criterii specifice de protecție UV și de performanță. Unele dintre sistemele de certificare notabile pentru țesăturile anti-UV includ:
Evaluare UPF (Ultraviolet Protection Factor): UPF este un sistem larg recunoscut folosit pentru a măsura protecția UV oferită de țesături. Este similar cu ratingul SPF (Sun Protection Factor) utilizat pentru cremele de protecție solară. Evaluarea UPF a unei țesături indică eficiența acesteia în blocarea radiațiilor UV. Evaluările UPF mai ridicate reprezintă o protecție UV mai mare. O evaluare UPF 50 este adesea considerată excelentă, deoarece oferă o protecție UV foarte ridicată.
Sigiliul de recomandare Skin Cancer Foundation: Skin Cancer Foundation, o organizație respectată dedicată sănătății pielii, oferă un Sigiliu de recomandare pentru produsele de protecție solară, inclusiv îmbrăcăminte. Produsele care primesc acest sigiliu au fost testate riguros și s-au dovedit a oferi o protecție eficientă împotriva UV.
OEKO-TEX Standard 100: Deși nu este o certificare specifică de protecție UV, OEKO-TEX Standard 100 este o certificare recunoscută la nivel mondial pentru textile. Se asigură că textilele, inclusiv
țesături anti-ultraviolete (anti-UV). , nu conțin substanțe și substanțe chimice nocive. Deși nu măsoară în mod direct protecția UV, asigură că materialul este sigur pentru contactul cu pielea și nu conține aditivi potențial dăunători.
Standarde internaționale ASTM: ASTM International, o organizație de standardizare, a dezvoltat standarde legate de protecția UV în textile. ASTM D6544 este un astfel de standard folosit pentru a măsura protecția UV în textile.
Standarde din Australia și Noua Zeelandă: Australia și Noua Zeelandă au standarde pentru îmbrăcămintea de protecție solară, cum ar fi AS/NZS 4399:2021. Se știe că țesăturile care respectă aceste standarde oferă protecție UV eficientă.
Norme europene: Europa are, de asemenea, norme și standarde legate de protecția UV în textile. EN 13758-1 este un exemplu de standard european care specifică cerințele pentru textilele utilizate în îmbrăcămintea de protecție solară.
En
-1.jpg?imageView2/2/format/jp2 "Țesătură jacquard din poliester 200D")
